REGULI GENERALE DE UILIZARE A APEI ÎN CURSUL UNEI INUNDAȚII

RECOMANDĂRI PENTRU POPULAȚIE

REGULI GENERALE DE UILIZARE A APEI ÎN CURSUL UNEI INUNDAȚII

• Pentru mai multă siguranță, apa din rețea se poate consuma fiartă și răcită - apa trebuie lăsată să se răcească singură, fără adăugarea de gheaţă;

• În cazul în care nu este posibilă fierberea apei, dezinfecția chimică a apei contaminate este eficientă pentru eliminarea bacteriilor și a majorității virusilor. Pentru dezinfecția chimică se folosesc preparate cu clor;

• În zonele rurale, unde apa se consideră nepotabilă, consumați numai apă îmbuteliată sau apă potabilă asigurată de către reprezentanții autorităţilor publice;

• Preveniţi contaminarea apei în timpul depozitării acesteia;

• Folosiți apa care este sub calitatea apei potabile numai pentru curățenie, spălarea lenjeriei și salubritate. În acest sens, se utilizează numai în combinație cu detergenți.

SFATURI PRIVIND SIGURANŢA ALIMENTARĂ, PENTRU A EVITA ÎMBOLNĂVIREA:

• Spălați-vă în permanenţă mâinile și spălați ustensilele de bucătărie;

• Folosiţi apa clorinată pentru prepararea alimentelor și pentru spălarea ustensilelor;

• Preparați laptele și hrana bebeluşului numai cu apă sigură din punct de vedere microbiologic;

• Separaţi alimentele neprocesate de cele gătite;

• Preparaţi alimentele corespunzător din punct de vedere termic;

• Păstrați alimentele la o temperatură sigură pentru refrigerare dacă nu au fost consumate în totalitate după preparare;

• Păstraţi alimentele în recipiente închise.

Efectele nocive ale radonului asupra sănătății umane

INFORMARE

Efectele nocive ale radonului asupra sănătății umane

O casă bine aerisită este o casă curată!

Alege să ai o casă fără radon!

22 august 2024

Ce este radonul?

Radonul este un gaz nobil radioactiv care nu are miros, culoare sau gust.

Radonul este produs din degradarea radioactivă naturală a uraniului din sol și roci. Deși radonul este un gaz, produșii săi de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele atașându-se departicule de praf din aer. Dacă inhalăm aceste particule, radiația pe care acestea o emit ne poate afecta plămânii și pot provoca cancer pulmonar.

În aer liber, radonul se diluează rapid la concentrații foarte scăzute și, în general, nu reprezintă o problemă. Nivelul mediu de radon în exterior variază de la 5 Bq/m3 până la 15 Bq/m3. Cu toate acestea, concentrațiile de radon sunt mai mari în interior și în zonele cu ventilație minimă, cele mai ridicate niveluri fiind găsite în locuri precum mine, peșteri și unități de tratare a apei.

În clădiri precum case, școli, birouri, nivelurile de radon pot varia substanțial de la 10 Bq/m3 până la mai mult de 10 000 Bq/m3. Având în vedere proprietățile radonului, ocupanții unor astfel de clădiri ar putea să trăiască sau să lucreze în niveluri foarte ridicate de radon, fără să știe.

Deoarece este solubil în apă, apa potabilă poate fi o sursă de radon rezidențial; cu toate acestea, cea mai mare parte a expunerii populației generale la radon este prin gazele din sol.

Care sunt efectele asupra sănătăţii?

Radonul este doar unul din factorii de risc pentru cancerul pulmonar. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar în urma expunerii pe termen lung la concentrații mari de radon depinde de o serie de factori, precum concentraţia de radon din clădire, intervalul de timp în care persoana este expusă şi expunerea la unul sau mai mulți factori de risc pentru cancerul pulmonar, cum ar fi expunerea la azbest si alti agenti cancerigeni care pot fi inhalati (praf de lemn, arsenic, metale industriale, nichel, beriliu si crom), poluarea aerului in mediul urban sau industrial sau fumatul.

O rată crescută de cancer pulmonar a fost observată pentru prima dată la minerii care munceau în minele de uraniu,expuși la concentrații foarte mari de radon. În plus, studiile din Europa, America de Nord și China au confirmat că și concentrațiile scăzute de radon - cum ar fi cele întâlnite în mod obișnuit în mediile rezidențiale - prezintă, de asemenea, riscuri pentru sănătate și contribuie la apariția cancerelor pulmonare la nivel mondial.

Riscul de cancer pulmonar crește cu aproximativ 16% la 100 Bq/m3 de creștere a concentrației medii de radon pe termen lung. Se presupune că relația doză-răspuns este liniară – adică riscul de cancer pulmonar crește proporțional cu creșterea expunerii la radon.

Este mult mai probabil ca expunerea pe termen lung la concentrații de radon care depăşesc nivelul de referință să provoace cancer pulmonar la persoanele care fumează. De fapt, se estimează că fumătorii sunt de 25 de ori mai expuși riscului de radon decât nefumătorii. Până în prezent, nu au fost stabilite alte riscuri de cancer sau alte efecte asupra sănătății.

Cum sunt oamenii expuşi la radon?

În clădiri

Expunerea la radon în interiorul clădirilor şi a locurilor de muncă este de obicei percepută că fiind exclusiv naturală, cea mai importantă sursă de radon fiind,într-adevăr, geologică, şi deci naturală. Dacă în exterior concentraţia de radon este de obicei mică, şi nu reprezintă un factor de risc pentrusănătate, concentraţia de radon din interiorul clădirilor este în mare parte influenţată de modul de proiectare,construcţie şi utilizare a clădirilor şi de gradul de ventilaţie (aerisire).

Aşadar, pentru majoritatea oamenilor, cea mai mare expunere la radon are loc acasă, unde oamenii își petrec cea mai mare parte a timpului, deși locurile de muncă din interior pot fi, de asemenea, o sursă de expunere. Concentrația de radon în clădiri depinde de:

geologia locală, de exemplu conținutul de uraniu și permeabilitatea rocilor și solurilor subiacente;
traseele disponibile pentru trecerea radonului din sol în clădire;
eliberarea radonului din materialele de construcție;
rata de schimb între aerul din interior și cel exterior, care depinde de construcția clădirii, de obiceiurile de ventilație ale ocupanților și de etanșeitatea clădirii.

Radonul pătrunde în clădiri prin fisuriledin podele, prin joncțiunile podea-perete, golurile din jurul țevilor sau cablurilor, și poate rămâne în clădiri o perioadălungăde timp, mai ales în timpul lunilor de Iarnă, când casele sunt închise.

Nivelurile de radon sunt de obicei mai ridicate în subsoluri, pivnițe și spații de locuit aflate în contact cu solul. Cu toate acestea, o concentrație considerabilă de radon poate fi găsită și deasupra parterului, în special în spațiile cu ventilație deficitară.

Concentrația de radon poate varia, de asemenea considerabil între clădirile adiacente, precum și în interiorul unei clădiri, de la o zi la alta și de la o oră la alta.

Prinapa potabilă

În multe țări, apa potabilă este obținută din surse de apă subterană, cum ar fi izvoare, puțuri și foraje. Aceste surse de apă pot avea concentrații mai mari de radon decât apa de suprafață din rezervoare, râuri sau lacuri, în funcție de geologia solului.

Până în prezent, studiile epidemiologice nu au confirmat o asociere între consumul de apă potabilă care conține radon și un risc crescut de cancer de stomac. Radonul dizolvat în apa de băut este eliberat în aerul interior. În mod normal, se primește o doză mai mare de radon din inhalarea radonului, comparativ cu ingerarea.

La locul de muncă

La fel ca în cazul locuințelor, la locurile de muncă, se pot înregistra niveluri mari de radon.

Expunerea la radon la locul de muncă ar trebui să fie gestionată de către angajator, întrucât aceasta reprezintă un risc profesional. În general, acțiunile necesare pentru gestionarea nivelurilor de radon la locul de muncă sunt similare celor întreprinse pentru locuințe și includ verificarea probabilității de înregistrare a unui nivel mare de radon în funcție de zona în care este situat locul de muncă și, după caz, măsurarea nivelurilor de radon la locul de muncă.

Ce putem face?

Reducerea radonului în clădiri

Există metode bine testate, durabile și eficiente din punct de vedere al costurilor pentru prevenirea radonului în clădirile noi și reducerea radonului în locuințele existente. Prevenirea radonului ar trebui luată în considerare atunci când se construiesc noi structuri, în special în zonele predispuse la radon.

Modalități de reducere a nivelului de radon în clădirile existente includ:

creșterea ventilației sub podea;
instalarea unui sistem de colector de radon în subsol sau sub o podea solidă;
evitarea trecerii radonului de la subsol în spațiile de locuit;
etanșare pardoseliiși a pereților;
îmbunătățirea ventilației clădirii, mai ales în contextul conservării energiei.

Reducerea radonul în apa potabilă

Organizația Mondialăa Sănătății recomandă ca nivelurile pentru radon din apa potabilă să fie stabilite pe baza nivelului național de referință pentru radonul din aer.

În circumstanțe în care ar putea fi de așteptat concentrații mari de radon în apa de băut, este prudent să se efectueze măsurători periodice.

Există tehnici simple și eficiente pentru a reduce concentrația de radon în sursele de apă potabilă cum ar fi: aerare sau utilizarea filtrelor granulare cu cărbune activ.

Recomandări

Organizaţia Mondială a Sănătăţii oferă opțiuni de politică pentru reducerea riscurilor pentru sănătate cauzate de expunerea la radon rezidențial prin:

furnizarea de informații despre nivelurile de radon în interior și riscurile asociate pentru sănătate;
implementarea unui program național de radon care vizează reducerea atât a riscului general al populației, cât și a riscului individual pentru persoanele care trăiesc în medii cu concentrații mari de radon;
dezvoltarea protocoalelor de măsurare a radonului pentru a ajuta la asigurarea calității și consecvenței în testarea radonului;
implementarea prevenirii radonului în codurile de construcție pentru a reduce nivelurile de radon în clădirile în construcție și programe de radon pentru a se asigura că nivelurile sunt sub nivelurile naționale de referință;
promovarea educației profesioniștilor din domeniul construcțiilor şi acordarea de sprijin financiar pentru eliminarea radonului din clădirile existente;
includerea radonului ca factor de risc în strategiile naționale legate de controlul cancerului, controlul tutunului, calitatea aerului din interior și conservarea energiei.

Expunerea la radon are loc în primul rând în locuințe și, prin urmare, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a testa și de a lua măsuri pentru a diminua radonul din interior!

În România, managementul expunerii la radonul din interior se desfăşoară în conformitate cu Planul Național de Acțiune pentru Radon (PNAR ) (HG nr. 526 din 12 iulie 2018; aflat acum în revizuire), care vine în întâmpinarea cerințelor Directivei CE 2013/59/Euratom de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante. Responsabilitatea implementării PNAR este a Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN).

Surse bibliogafice

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/radon-and-health

https://insp.gov.ro/download/cnmrmc/Informatii/radiatiiionizante/Raport-studiu-perceptie-cunostinte-surse-de-informare-radon.pdf

https://www.iaea.org/es/newscenter/news/que-es-el-radon

POSTER

PLIANT

Informare efecte temperaturi extreme

Informare efecte temperaturi extreme și radiații ultraviolete

Căldura extremă este definită ca o perioadă de căldură și umiditate ridicată, cu temperaturi peste 32.2ºC timp de 2-3 zile¹.

Căldura excesivă reprezintă un pericol pentru mediu și sănătate. Stresul termic este cauza principală a deceselor cauzate de variațiile termice, acesta putând exacerba bolile cardiovasculare, diabetul, afecțiunile mintale, astmul și poate crește riscul de accidente și transmitere a unor boli infecțioase.

Vulnerabilitatea la căldură este determinată atât de factori fiziologici, cum ar fi vârsta (bătrânii, sugarii și copiii)și starea de sănătate (prezența afecțiunilor cronice), cât și de factori de expunere, cum ar fi ocupația (de exemplu: lucrul în aer liber sau în zone fără ventilație sau aer condiționat) și condițiile socio-economice (de exemplu: persoane fără adăpost, condiții de locuit inadecvate, fără posibilitate de a răci încăperile).²

Mortalitatea cauzată de căldură pentru persoanele cu vârsta peste 65 de ani a crescut cu aproximativ 85% între 2000–2004 și 2017–2021²_. În Europa, în vara anului 2022, s-a înregistrat un număr de aproximativ 61 672 de decese cauzate de căldură ³_.

În același timp, expunerea prelungită la radiațiile ultraviolete (UV) poate produce leziuni ale pielii expuse (arsuri), iar pe termen lung, prin expunere cumulată, poate determina leziuni maligne cutanate.

RECOMANDĂRI PENTRU POPULAȚIE ÎN CAZ DE CANICULĂ

Evitați căldura!

Evitați, pe cât posibil, expunerea prelungită şi directă la soare în intervalul orar 11 – 18 şi utilizați creme de protecţie pe zonele corpului expuse razelor solare.
Evitați activităţile de exterior care necesită un consum mare de energie (sport, grădinărit, construcții, etc) în perioadele cu temperaturi foarte mari. Eventual puteți desfășura aceste activități în perioadele din zi în care temperaturile sunt mai scăzute.
Stați la umbră. Amintiți-vă că temperaturile percepute la soare pot fi cu 10-15 ˚C mai mari.
Petreceți 2-3 ore din timpul zilei într-un loc răcoros.
Rămâneți la curent cu avertismentele oficiale privind perioadele de caniculă.
Păstrați legătura cu vecini, rude, cunoștințe care sunt în vârstă sau care au probleme de sănătate, interesându-vă de starea lor de sănătate.

Păstrați-vă locuința răcoroasă!

Păstrați ferestrele închise în perioada în care temperatura exterioară este superioară celei din locuinţă și acoperiți-le cu jaluzele sau obloane pentru a bloca lumina directă a soarelui.
Deschideți ferestrele după lăsarea întunericului (când temperatura exterioară este mai mică decât temperatura interioară) pentru a vă răcori casa.
Opriți funcționarea a cât mai multe dintre aparatele electro- casnice din locuință, dacă nu aveți nevoie de acestea.
Utilizați ventilatoare electrice numai când temperaturile sunt sub 40 ˚C. La temperaturi peste 40 ˚C ventilatoarele vor încălzi corpul.
Dacă utilizați aer condiționat, setați termostatul la 27 ˚C și porniți un ventilator electric - acest lucru va face ca în camera aerul să se simtă mai rece cu 4 ˚C. Astfel se poate face economisi până la 70% din factura de energie electrică pentru răcire.
Amintiți-vă că poate fi mai răcoare în aer liber, la umbră.

Evitați supra-încălzirea corpului și deshidratarea!

Folosiți îmbrăcăminte ușoară, lejeră și amplă,din fibre naturale, pe cât posibil de culori deschise, purtați pălării de soare și ochelari de protecţie solară atunci când faceţi deplasări în exterior.
Scădeți-vă temperatura corpului prin efectuarea de duşuri sau îmbăiere cu apă răcoritoare.
Udați-vă pielea folosind o cârpă umedă, spray sau îmbrăcăminte udă ușoară.
Beți apă în mod regulat, fără a aştepta să apară senzaţia de setepentru a vă hidrata adecvat (1 cană de apă pe oră și cel puțin 2-3 litri pe zi).
Evitați expunerea directă la soare în orele de vârf, căutați umbră sau rămâneți în casă. Umbra poate reduce căldura cu mai mult de 10 °C.
Protejați sugarii și copiii. Nu acoperiți niciodată un cărucior/cărucior pentru bebeluși cu țesătură uscată – acest lucru îl face mai fierbinte în interiorul căruciorului. În schimb, utilizați o cârpă umedă, subțire și reudăți după cum este necesar pentru a scădea temperatura. Combinați cu un ventilator portabil pentru o răcire și mai mare.
Evitați consumului de alcool (inclusiv bere sau vin) deoarece acestea favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii.
Evitați băuturile care au conţinut ridicat de cofeină (cafea, ceai, cola, energizante) sau de zahăr (sucuri răcoritoare carbogazoase).
Evitați alimentele fierbinţi şi pe cele greu digerabile.
Creşteți consumul de legume şi fructe proaspete cu un conținut ridicat de apă, precum castraveţii și roşiile, pepenele galben, roşu, prunele.
Nu lăsați niciodată copiii sau animale în vehicule parcate pentru o perioadă de timp, deoarece temperaturile pot deveni rapid periculos de ridicate.⁴

Protejați copiii!

Măsuri de protecţie a nou-născuţilor şi a sugarilor cu vârsta sub 6 luni împotriva radiațiilor UV

Copiii cu vârsta sub 6 luni nu ar trebui expuşi la lumina directă a soarelui.
Utilizaţi îmbrăcăminte de protecție ușoară și lejeră, care acoperă brațele și picioarele copilului.
Protejați întotdeauna capul, fața, urechile și gâtul copilului cu o pălărie cu boruri largi.
Puteţi utiliza ochelari de soare cu protecție UVA/UVB pentru bebeluşi.
Evitaţi plimbările în intervalul orar 11-18 şi pentru plimbare alegeti zonele cu umbra.

Măsurile de protecţie a sugarilor cu vârsta 6 -12 luni împotriva radiațiilor UV

Se aplică toate metodele de protecție descrise mai sus iar la această vârstă se pot folosi la bebeluși produsele de protecție solară cu destinaţie specială pentru pielea sugarilor.

Măsurile de protecţie a copiilor mici împotriva radiațiilor UV

Protejarea de soare a copiilor mici necesită multă atenţie și efort.
Este important să educați atât copiii cât și persoanele care îi îngrijesc în ceea ce privește măsurile de protecție necesare.
Se aplică toate metodele de protecție descrise mai sus referitoare la măsurile de protejare a corpului, ochilor şi a capului, a intervalului orar dedicat plimbărilor şi jocului în parc în zone cu umbră.

Referințe:

POSTER

Chestionar KAP pentru campania IEC Promovarea activității fizice

https://forms.gle/yzsX4ZjyYWGsyXo97

Informare privind bolile transmise prin vectori (căpușe și țânțari)

Mai 2024

Bolile transmise prin vectori

Bolile transmise de vectori sunt afecțiuni cauzate de agenți patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) care sunt transmiși de la un organism gazdă la altul prin intermediul unor organisme, numite vectori.

Vectorii sunt organisme vii, de obicei artropode (cum ar fi țânțarii, muștele, gândacii, căpușele) dar și unele animale (cum ar fi rozătoarele), care pot transmite agenți patogeni infecțioși între oameni sau de la animale la oameni. Mulți dintre vectori sunt insecte hematofage, ingerând microorganisme producătoare de boli în timpul unei mese de sânge de la o gazdă infectată (om sau animal) pe care le transmit ulterior unei gazde noi, după ce agentul patogen s-a replicat. Adesea, odată ce un vector devine infecțios, acesta este capabil să transmită agentul patogen pentru tot restul vieții în timpul fiecărei mușcături/înțepături ulterioare.

Bolile transmise prin vectorireprezintă peste 17% din totalul bolilor infecțioase la nivel mondial, provocând peste 700000 de decese anual.

Bolile transmise prin vectori includ:

Bolile transmise de țânțari la om: infecția cu virusul West Nile, febra Denga, infecția cu virusul Chikungunya și infecția cu virusul Zika;
Bolile transmise de căpușe: borrelioza Lyme, encefalita transmisă de căpușe (TBE), febra hemoragică Crimeea-Congo.

Schimbările climatice recente, inclusiv creșterea temperaturilor la nivel mondial, contribuie la crearea unor condiții favorabile vectorilor, ceea ce a condus la o creștere a bolilor transmise de vectori în multe părți ale lumii. Ca și consecință, în perioada 2016 - 2020, supravegherea activă și pasivă a țânțarilor și căpușelor a fost implementată în majoritatea țărilor Uniunii Europene.

Povara bolilor transmise prin vectori este mai mare în zonele tropicale și subtropicale și afectează de obicei populațiile defavorizate, cele mai sărace.

Multe dintre bolile transmise prin vectori pot fi prevenite prin măsuri de autoprotecție și prin mobilizarea comunității.

Un element esențial în reducerea poverii bolilor transmise prin vectori este schimbarea comportamentală, Organizația Mondială a Sănătății colaborând strâns cu partenerii din toate țările pentru a oferi educație și pentru a îmbunătăți gradul de conștientizare a publicului.

IIInfecția cu virus West Nile

Ce este infecția cu virusul West Nile?

Virusul West Nile (VWN) aparține familiei Flaviviridae si este un membru al grupului de flavovirusuri transmise de artropode. Virusul West Nile (VWN) poate infecta oameni, păsări, țânțari, cai și alte mamifere, dar transmiterea se face numai prin înțepătura de țânțar. Peste 110 specii de păsări pot fi infectate cu virusul West Nile.

Cele mai multe cazuri de infectare se produc în perioada iulie – septembrie când țânțarii sunt cei mai activi.

Rețineți: Virusul se transmite numai prin înțepătura de țânțar, nu poate fi transmis prin contact fizic obișnuit!

Incidența infecției cu virusul West Nile

În România în anul 2022, în cadrul sistemului de supraveghere al infecției cu virus West Nile (VWN) au fost raportate 217 de cazuri suspecte de infecție cu virus West Nile, realizându-se o incidență de 0,27 %000 locuitori. Au fost înregistrate 5 decese cauzate de infecția cu virusul West Nile.

În anul 2023, de la începutul perioadei de supraveghere a infecției cu virusul West Nile din 06.06.2023 până la data de 09.11.2023 s-au înregistrat 105 de cazuri, dintre care 83 cazuri confirmate si 22 cazuri probabile de infecție cu virusul West Nile. Dintre aceste cazuri, 12 au decedat.

În Uniunea Europeană, în timpul sezonului de transmitere a virusului West Nile 2023 și, începând cu 4 ianuarie 2024, au fost raportate 709 cazuri de infecție cu virusul West Nile dobândite la nivel local, inclusiv 67 de decese, de către nouă țări din uniune. Numărul de cazuri raportate este mai mic decât cel din 2022, dar numărul de regiuni afectate este cel mai ridicat de la vârful infecțiilor cu VWN din anul 2018, ceea ce indică o circulație geografică largă a virusului.

Care sunt simptomele infecției cu virusul West Nile?

La om, în majoritatea cazurilor (80%), infecția are manifestări subclinice, iar când acestea sunt tipice, spectrul clinic si severitatea pot fi foarte variate.

Perioada de incubație: În general, simptomele apar după 3 – 15 zile de la contactarea virusului (prin înțepătura țânțarului).

Organismul uman răspunde diferit in urma infecției cu virusul West Nile, în ceea ce privește simptomatologia:

Prin manifestare de simptome severe (infecție neuroinvazivă) – Sindrom febril și meningită/meningoencefalită/encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar

Mai puțin de 1% de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală:

febră puternică;
dureri de cap;
rigiditate la nivelul gâtului;
dezorientare;
coma;
tremor și convulsii;
slăbiciune musculară;
pierderea vederii;
amorțeală și paralizie.

Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni, iar unele complicații neurologice pot fi permanente. Recuperarea este caracterizată de o perioadă lungă de convalescență și extenuare. Rata mortalității în rândul persoanelor care dezvoltă manifestări neurologice severe este de până la 17%.

Prin manifestare de simptome moderate – Sindrom febril

Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată:

febră;
durere de cap;
simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree;
dureri musculare și articulare;
mai rar limfadenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici);
urticarie la nivelul pieptului, abdomenului sau spatelui.

Simptomele se manifesta pe o perioada de 7-10 zile, dar slăbiciunea poate persista până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia pana la 2 luni.

Prin lipsa simptomelor (infectie asimptomatică)

Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul nu prezintă niciun simptom.

Factorii de risc sunt:

vârsta înaintată
tumori cerebrale
hipertensiune arterială
afecțiuni hematologice
diabet zaharat
boli de rinichi
abuzul de alcool
factori genetici

Cum se pune diagnosticul de infecție cu VWN?

Diagnosticarea infecției cu virusul West Nile se face printr-o combinație de teste speciale de laborator, corelate cu observarea semnelor și simptomelor. Diagnosticul de laborator se stabilește pe baza unui algoritm de diagnostic care a fost adus la cunoștința tuturor furnizorilor de servicii medicale.

Se consideră caz posibil orice persoanăcu vârsta ≥15 ani care prezintă febră și una din următoarele: meningită/meningoencefalită/ encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar.

Confirmarea diagnosticului se face numai în cadrul laboratoarelor specializate, pe baza unor criterii de laboratorcare presupun:

- evidențierea răspunsului imun specific anti virus West Nile în ser, adică apariția de anticorpi specifici IgM împotriva WNV în ser – pentru cazul probabil;

- prezența a cel puțin unuia dintre următoarele criterii de laborator - pentru cazurile confirmate:

izolarea virusului West Nile din sânge sau LCR
detectarea acidului nucleic al virusului West Nile în sânge sau LCR
răspuns imun specific (Ig M) anti virus West Nile în LCR
titru crescut de IgM anti virus West Nile ȘI detectarea IgG anti virus West Nile în ser ȘI confirmarea prin neutralizare

Cum se tratează infecția cu VWN?

Nu exista un tratament specific pentru virusul West Nile, există numai tratament simptomatic suportiv.

In cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența oricărui tratament.

In cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă; în aceste situații fiind necesară spitalizarea pacientului și administrare de tratament intravenoas.

Cum putem preveni infectarea cu virusul West Nile?

Cea mai simplă metoda de tratament este prevenirea infectării prin evitarea înțepăturilor de țânțar și prin împiedicarea țânțarilor să se înmulțească în preajma noastră.

Ce trebuie sa știți despre țânțari?

Țânțarii transmit agenți patogeni care produc îmbolnăviri la om si la animale. Bolile cele mai răspândite sunt arbovirozele, dintre aceste făcând parte și infecția cu virusul West Nile.

Pentru a-și depune ouăle femelele de țânțari se hrănesc cu sânge. In timp ce se hrănesc cu sânge, acestea se infectează cu agenți patogeni de la animale sau om sau îi transmit acestora.

Țânțarii trăiesc și se dezvoltă în preajma noastră, unde îi întâlnim fie sub forma de larve (ouă), fie sub forma adultă.

Larvele de țânțari se găsesc:

în apa acumulată în subsolurile blocurilor;
în apa care nu se scurge din canalizarea înfundată;
în bălțile care se formează în apropierea locuințelor din apa care curge din conductele sparte și din alte instalații neîntreținute;
în apa de ploaie păstrată în butoaie sau în vase în curte;
în apa acumulată în recipiente vechi aruncate la întâmplare în preajma locuințelor (cutii de conserve, cauciucuri de automobile, jucării etc);
în apa din gropile și șanțurile de pe șantiere sau din locuri unde s-a lucrat la instalații.

Țânțarii adulți zboară în preajma locuințelor, mai ales dimineața devreme sau în amurg, căutând posibilitatea de a se hrăni cu sânge. Țânțarii, pentru a se hrăni cu sânge, intra in locuințe prin ferestrele lăsate deschise, prin casa scărilor, prin orificiile de aerisire unde pot rămâne peste noapte. In timpul zilei se adăpostesc în locuințe, subsoluri, poduri, cotețe, grajduri, magazii, frunzișul copacilor.

Cum să evitați înțepăturile de țânțari?
purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, dacă ieșiți seara din locuințe sau ieșiți seara în parc la plimbare sau când mergeți în pădure, la pescuit, în Deltă;
utilizați substanțe chimice repelente împotriva țânțarilor comercializate în farmacii (DEET, icaridin/ picardin, IR 3535), pe care să le aplicați pe părţile descoperite ale corpului (în concordanță cu instrucțiunile de pe etichetă);
împiedicați pătrunderea țânțarilor în casă prin folosirea de plase de protecție la ferestre/uși;
utilizați substanțe insecticide în locuință/în jurul locuinței;
utilizați în locuință aerul condiționat;
utilizați plase împotriva țânțarilor în jurul paturilor în cazul în care nu sunt disponibile celelalte masuri menționate anterior sau dacă dormiți în aer liber.
acoperiți pătuțul copilului sau căruciorul cu plase împotriva țânțarilor.
Cum puteți împiedica țânțarii să se înmulțească în preajmă?
prin evacuarea apei din subsoluri;
prin repararea instalațiilor de apă și canalizare din subsoluri și din apropierea locuințelor;
prin renunțarea la păstrarea apei în butoaie în curte sau prin protejarea acestora de accesul țânțarilor acoperindu-le bine cu capace potrivite;
prin evitarea aruncării la întâmplare a obiectelor care nu ne mai trebuie și în care apa poate stagna (cutii de conserve, cauciucuri de automobile, jucării etc);
prin îndepărtarea permanentă a gunoaielor menajere în care se pot adăposti țânțarii.

IIIBoala Lyme

Ce este Boala Lyme?

Boala Lyme (sau borrelioza Lyme) este cea mai comună infecție al cărei agent etiologic se transmite prin capușă, atât în Europa, cât și în SUA. Agentul etiologic este o spirochetă, Borrelia burgdorferi, care se transmite prin mușcătura de căpușă. Căpușa vectoare cel mai frecvent întâlnită în zona noastră aparține speciei Ixodes ricinus. Ciclul ei de viață presupune existența a trei gazde, mamifere mari și mici, și trecerea succesivă, din faza de larvă, în cea de nimfă și apoi de adult. Femela adult depune ouă care se transformă în larve și ciclul se reia.

Nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei, deci nu orice mușcătură presupune riscul de a dezvolta borrelioză.

Rețineți: Insectele imature, numite şi nimfe, cauzează majoritatea cazurilor de boală Lyme. Ele sunt foarte mici, de dimensiunea semințelor de mac, iar mușcătura lor este nedureroasă, astfel că oamenii nu își dau seama adesea că au fost mușcați, spre deosebire de căpușele adulte care sunt mai ușor de detectat și îndepărtat!

Incidența Bolii Lyme

În anul 2023 au intrat în sistemul național de supraveghere și au fost clasificate final 1295 cazuri suspecte de boală Lyme. Incidența bolii la nivel național a fost de 3,9 %000_, cu 1,1 %000 mai mare față de anul 2022 și cu 3,1 %000 mai mare față de anul 2021. Analiza distribuției cazurilor confirmate și probabile după anul/luna debutului evidențiază, ca și în anii precedenți, un număr mai mare de cazuri în perioada caldă a anului, ca urmare a intensității mai mari a activității vectorilor în această perioadă. Nu a fost înregistrat niciun deces.

Care sunt simptomele contactării bolii Lyme?

Simptomatologia Lyme diferă în funcție de stadiul bolii, existând trei astfel de etape:

Stadiul I - În acest stadiu, infecția este localizată, durează între 3 şi 21 de zile și se manifestă prin eritem migrator la nivelul mușcăturii, în aproximativ 80% din cazuri. Acesta reprezintă o leziune cutanată care apare ca o pată roşiatică, rotundă sau ovalară și se extinde treptat. Marginile îşi păstrează culoarea roşiatică, în timp ce partea centrală, de regulă, se atenuează. În cazul leziunilor vechi se mai observă doar marginea sau segmente din eritem. De regulă, leziunea este unică, asimptomatică, dar poate fi asociată şi cu: senzație de arsură, înțepătură sau semne de infecție acută (precum febră, durere de cap, dureri musculare şi dureri articulare).

Stadiul II- Apare într-un interval variabil, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni de la stadiul I, și prezintă manifestările unei infecții diseminate cu apariția de leziuni similare, dar mai mici. Eritemul se extinde și apar leziunile cutanate secundare diseminate. Se poate asocia cu manifestări de tip pseudo-gripal.

În acest stadiu se mai pot întâlni:

afectare hepatică (hepatită) și afectare neurologică în aproximativ 15% dintre cazuri, manifestată prin pareză facială sau afectarea nervilor periferici;
meningită (semne ale iritației meningeale – redoarea cefei, fotofobie);
encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, de atenție, de somn, de personalitate;
afectare cardiacă – care implică tulburări de ritm, pericardită sau miocardită (inflamația pericardului sau a miocardului); pacientul poate resimți palpitații, dureri în piept, dispnee (respirație cu dificultate), amețeli, sincope.
Stadiul III - Reprezintă stadiul de infecție cronică persistentă care survine la un interval lung de la debutul bolii (luni, ani) și se caracterizează prin suferință multiorganică (afectare neurologică, cardiacă, hepatică, pulmonară, oftalmologică).

Factori de risc

petrecerea timpului în zonele împădurite sau cu iarbă înaltă;
pielea expusă (căpuşele se pot ataşa cu uşurinţă în zona încheieturilor şi acolo unde pielea este mai subţire şi neacoperită de haine);
prezența animalelor de companie (în special, câinii şi pisicile pot fi mușcate de căpușe, apoi insecta migrează la stăpân şi astfel poate să transmită boala).

Mușcătura de căpușă devine periculoasă atunci când căpușa infectată cu Borrelia burgdorferi stă atașată mai mult de 24 de ore pe pielea persoanei pe care a mușcat-o.

Cu cât este identificată și eliminată mai repede, cu atât scade riscul apariției borreliozei!

Cum se pune diagnosticul de boală Lyme?

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze imediat medicului.

De obicei, pacienții care prezintă simptome de borrelioză se adresează medicului de familie, iar acesta îi îndrumă spre un specialist. Medicul poate pune diagnosticul pe baza datelor epidemiologice, precum: proveniența din zonă endemică, anotimpul cald sau profesia pacientului (dacă aceasta o meserie care presupune lucrul în pădure, parcuri, spaţii verzi, etc.). De asemenea, diagnosticul se bazează şi pe datele clinice, precum eritem migrator cronic și pusee de artrită care implică cel puțin două articulații mari și, uneori, afectarea sistemului nervos central sau afectare cardiacă. Cele mai concludente, însă, sunt datele paraclinice. Diagnosticul de laborator se stabilește pe baza unui algoritm de diagnostic care a fost adus la cunoștința tuturor furnizorilor de servicii medicale.

Cum se tratează boala Lyme?

Tratamentul bolii Lyme este stabilit de către medicul infecționist.

Afecțiunea este tratabilă, mai ales dacă este descoperită într-un stadiu incipient.

Medicația presupune administrarea de antibiotic în doza și pe durata prescrisă de medic, în funcție de stadiul bolii.

Pot să apară complicații ale bolii Lyme?

Boala Lyme răspunde în general bine la tratament, însă la aproximativ 10% dintre persoanele infectate simptomele persistă și după terminarea tratamentului. Este ceea ce numesc specialiștii „sindromul bolii Lyme post-tratament” sau boala Lyme cronică.
Principala complicaţie este reprezentată de astenie, asociată cu dureri musculare și dureri de cap severe, care poate persista ani de zile după încheierea tratamentului și poate fi confundată cu sindromul de oboseală cronică.
Artrita și durerile articularesunt alte posibile complicaţii post boala Lyme, acestea afectând aproximativ 50% dintre pacienți. De cele mai multe ori, rigiditatea și durerile se simt la nivelul genunchilor, dar poate fi afectată oricare dintre articulații. La unii pacienții, acestea se remit dar, ca și în cazul asteniei, la un procent mic de persoane pot persista pentru o perioadă îndelungată.
Multe persoane cu boala Lyme cronică au dureri de cap puternice și acuză probleme cu memoria de scurtă durată sau declară că au o senzație de amorţeală, furnicături, înțepături la nivelul membrelor inferioare și superioare și la nivelul feței.
Persistența simptomatologiei mult timp după terminarea tratamentului poate provoca stres, anxietate și depresie.

Cum putem preveni boala Lyme?

Boala Lyme poate fi prevenită prin evitarea mușcăturilor de căpușe și prin împiedicarea căpușelor să se înmulțească în preajma noastră.

Ce trebuie sa știm despre căpușe?

Căpușele sunt insecte parazite, din aceeași clasa cu păianjenii, care se hrănesc cu sângele corpului gazdei (om, animal). Mușcătura de căpușă poate transmite boli deosebit de grave la om, precum babesioza, boala Lyme, febra butonoasă si encefalita de căpușă. Căpușele trăiesc in apropierea solului, în ierburi înalte, în grămezi de frunze și în zone cu verdeață. Exista mai multe specii de căpușe și nu toate mușcăturile de căpușă sunt periculoase.

Dacă nu sunt depistate, căpușele pot sa reziste pana la câteva zile pe corpul gazdă.

Ajunse pe corpul gazda, căpușele prefera sa migreze spre zona axilară, inghinală sau la nivelul scalpului. Prin mușcătură, acestea își introduc capul sub piele și încep sa se hrănească. Mărimea lor creste pe măsură ce se hrănesc cu mai mult sânge. Nu zboară și nu sar. Înțepătura sau mușcătura de căpușă sunt ușor de recunoscut, pentru ca în cele mai multe dintre cazuri sunt vizibile. Totuși, exista riscul ca cele de foarte mici dimensiuni sa nu poată fi observate. De aceea, după revenirea dintr-o ieșire in natura, este important sa vă verificați foarte bine, din cap până în picioare.

Mușcătura de căpușă poate sa nu producă niciun simptom. Persoanele alergice pot sa resimtă durere la locul mușcăturii, umflătură, senzație de arsura în locul afectat și, mai rar, chiar dificultăți respiratorii.

Infecțiile la om apar in perioada când căpușele sunt foarte active (aprilie - noiembrie),

Cum putem preveni infectarea cu agenții infecțioși transmiși de căpușe?

Măsuri de protecţie personală împotriva infestării cu căpuşe
purtați haine deschise la culoare, cu mâneci lungi și pantaloni lungi introduși în șosete de culoare deschisă şi textură mai deasă.
purtați pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; nu este indicat să putați papuci/ sandalele în zonele endemice.
utilizați substanțe repelente (DEET - Dietil toluamidă) cu aplicare pe pielea ce ar putea veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizați repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc).
tratați prin spălare şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte hainele folosite afară după activităţi desfășurate în zone cu potenţial de infestare cu căpușe.
inspectați corpul cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde făra a provoca disconfort la

ataşare sau în timpul hrănirii.

înlăturați prompt căpuşele în cazul în care sunt găsite pe corp; acestea vor fi înlăturate cu ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc) prin prinderea cât mai aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul căpuşei să nu rămână în piele.
după înlăturarea căpuşelor dezinfectați pielea cu acool (70%) şi aplicați un unguent cu un antibiotic cu spectru larg.
Cum putem împiedica căpușele să se înmulțească în preajma noastră?

1. prin managementul habitatelor favorabile căpuşelor - presupune realizarea unor arii fără căpuşe în zonele rezidenţiale în care s-a constatat o infestare semnificativă cu ixodide şi se realizează astfel:

reduceți vegetația înalte (ierburi, tufișuri), tundeți gazonului sau spațiile înierbate
înlăturați frunzele moarte, crăcile căzute şi recurgeți la arderea acestora
înlăturați vegetația din vecinătatea sau de pe pereții caselor
acoperiți găurile/crăpăturile din pereții caselor

2. prin managementul animalelor gazdă

descurajați prezența rozătoarelor (depozitați corect gunoiul menajer, depozitați corect proviziile – inclusiv grâne, fân, etc., folosiți de capcane, momeli otrăvite, etc)
descurajați prezența unor animale de pădure (căprioare, arici, porci mistreţi, urşi, etc.) prin preajma casei
aplicați tratamente cu acaricide adecvate asupra animalelor de companie (câini, pisici, etc) şi asupra celor domestice (oi, capre, vaci, cai şi păsări de curte).

3. prin managementul aplicării de acaricide sau prin controlul chimic (cu acaricide) a populațiilor de căpușe

aplicarea prin pulverizare de formule recomandate de acaricide pe zone restrânse şi în microfocare; nu se fac aplicări masive prin pulverizare/stropire din avion sau maşină
alegerea în funcţie de situaţie, de la caz la caz, a acaricidului şi a concentrațiilor celor mai potrivite.

Atenție - aplicarea acaricidelor trebuie efectuată de către personal calificat şi atestat în acest sens.

Întocmit,

Dr. Monica Cara

Medic primar sănătate publică și management, CRSP Craiova

Surse

Https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/vector-borne-diseases
https://www.ecdc.europa.eu/en/west-nile-virus-infection
https://www.ecdc.europa.eu/en/news-events/epidemiological-update-west-nile-virus-transmission-season-europe-2023-0
INSP - CNSCBT - Sistemul de supravegherea şi controlul infectiei cu virusul West Nile perioada iunie – octombrie 2023

https://insp.gov.ro/centrul-national-de-supraveghere-si-control-al-bolilor-transmisibile-cnscbt/metodologii/West Nile